Traducere autorizată sau traducere legalizată

De ce fel de traducere aveți nevoie? Autorizată sau legalizată?

Clienții ce trec pragul oricărui birou de traduceri nu știu de obicei sub ce formă să fie eliberate documentele traduse solicitate. Din păcate chiar și mulți angajați din autoritățile de stat ce solicită de obicei traducerea documentelor cu ”apostilă” nu știu de asemenea ce înseamnă aceasta. Folosesc cu foarte mare ușurință termeni precum: ”traducere legalizată” sau ”trebuie neapărat cu apostilă”. Iar clienții noștri mai departe către noi cu aceste cereri.

În consecință venim cu explicații: ce înseamnă traducere legalizată? Ce înseamnă și ce putere are o traducere autorizată și ce înseamnă ”apostilă”.

traducere autorizată respectă toți pașii pentru o traducere de calitate și poate fi realizată numai de traducători care au o autorizație eliberată de Ministerul Justiției din România și în urma modificărilor legislative, chiar și de Ministerul Culturii. Această autorizație se eliberează în urma susținerii unui examen în limba în care traducătorul are competențe și pe domeniul pe care acesta doreste să activeze profesional. După promovarea acestui examen traducătorul comandă realizarea unei ștampile ce conține numărul autorizației primite din partea ministerului de resort. Traducerea autorizată realizată de acesta va avea la final, un text de încheiere de traducător, în care se specifică relația de limbă pe care s-a tradus și  se aplică ștampila plus semnatura acestuia, prin care se certifică faptul că textul nu a fost modificat, prin traducere.

Ai nevoie de traducere autorizată atunci cand aceasta este depusa la o autoritate sau institutie, adica: minister, primărie, prefectură, finanțe, casa de asigurări de sănătate, casa de asigurări, casa de pensii, poliție, pașapoarte, universitate, școală, etc., pentru diferite documente, cum ar fi:

– Certificate naștere /căsătorie/deces / de divorț /Certificat de reședință/Pașaport /Carte de identitate

– Diplome / Atestate / Imputerniciri / Cazier judiciar / Procuri / Cazier fiscal /

– Acte auto/ Documente de înmatriculare auto /Contracte

– Vize emise de ambasade

-Adeverințe  medicale / analize medicale/scrisori medicale

Mai exact, pentru orice documente emise de o autoritate sau instituție din România sau din altă țară este nevoie, în primul rand, de traducere autorizată. Aceasta va avea la final un text ce atestă exactitatea efectuării traducerii din partea traducătorului autorizat, denumit încheiere a traducerii, și aceasta va aplica ștampila și va semna olograf. Pentru orice nerespectare a textului original, traducătorul autorizat răspunde penal în fața legii.

Traducerea legalizată, în schimb, presupune certificarea de către notar a faptului ca semnătura de pe documentul tradus este a trăducatorului autorizat. Cu alte cuvinte, traducerea legalizată se poate realiza doar pentru o traducere autorizată. Iar legalizarea poate avea loc doar la acel notar unde traducătorul este inregistrat anterior. Notarul nu cunoaste toate limbile în care sau din care se realizează traducerea, prin urmare, acesta certifică doar semnătura traducatorului și certifică faptul că acesta este autorizat în baza autorizației acestuia emise de Ministerul Justiției sua Ministerul Culturii, a cărții de identitate și a specimenului de semnatură pe care notarul le-a păstrat în arhiva proprie.

Astfel, pentru ca o traducere autorizată să fie legalizată la notar este nevoie de prezentarea documentului original în fața notarului. Incheierea de traducere care se adaugă la acest tip de traducere este diferită de cea de la traducerea autorizată (conține mai multe informații cu privire la documentul sursă și cu privire la traducerea în sine). Documentul tradus va fi însoțit de copia documentului tradus, si se vor printa în 2 exemplare. Un exmeplar se va legaliza și va rămâne în arhiva notarului, pentru alte solicitări ulterioare, și al doilea exemplar se întoarce la client.

Pentru a putea legaliza o traducere este nevoie de prezentarea documentului original în limba sursă în fața notarului, cu condiția ca acestea să fie:

  • autentice (ex: diplome, certificate de naștere, certificat de înregistrare a unei companii etc) sau
  • cu dată certă (documente în copie legalizată, cu dată certă în fața notarului) sau
  • cu legalizare de semnătură etc.

Majoritatea documentelor oficiale, eliberate de instituții publice, cum sunt cele enumerate mai sus, pot fi traduse autorizat și apoi legalizate. Însă este important să știți sau să întrebați ce tip de traducere aveti nevoie întrucat traducerea legalizată reprezinta un efort suplimentar atat pentru client (cost suplimentar pentru legalizare, aplicat per document) cât și muncă pentru traducător în ceea ce privește pregătirea documentelor pentru legalizare (copii xerox, listarea traducerii în mai multe exemplare, completarea detaliilor pe incheierea de legalizare, capsarea și stampilarea fiecarei pagini de traducere, etc.)

De regula, pentru documentele oficiale eliberate de instituții naționale sau instituții din spațiul Uniunii Europene, este acceptată o traducere autorizată în cazul în care nu s-a specificat altfel în momentul solicitarii documentelor. Pentru țările din afara Uniunii Europene este, de regulă, nevoie de traducere legalizată sau chiar de aplicarea apostilei.

În cât timp e gata o traducere legalizată?

Traducerea autorizată a unui act personal tipizat este gata în termen de 24 de ore la costuri normale.

Legalizarea traducerii la notariat poate fi gata în aceeași zi sau a doua zi, în funcție de complexitatea documentelor, disponibilitatea notarilor și a timpului necesar deplasării la/de la notar a personalului, autorizarea traducerii, pregătirea de legalizare și legalizarea actului la notariat (care poate dura 1-2 ore).

Apostilarea documentelor

Apostila (din franceză apostille) se numește o rezoluție pusă pe o petiție, pe o cerere, pe un raport, în general pe un act oficial.

În sensul Convenției de la Haga din 1961Apostila este o supralegalizare a unui document, necesară pentru ca documentul să fie recunoscut într-o țară semnatară a Convenției.

Până în prezent, 64 de state au aderat la Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961 privind simplificarea procedurii supralegalizarii actelor ce vor fi folosite în străinatate.

România a aderat la 16 martie 2001 la Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961 iar Republica Moldova începând cu data de 16 martie 2007.

Începând cu data de 1 septembrie 2005, apostilarea documentelor se face de către birourile specializate ale Prefecturilor, respectiv Tribunalelor din județul respectiv.

Orice document pe care s-a aplicat apostila Convenției de la Haga este automat recunoscut pentru folosirea, fără alte cerințe, în oricare dintre celelalte țări semnatare.

Pentru statele care nu au aderat la Convenția de la Haga procedura de supralegalizare va fi făcută prin vizare de către Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiției și acolo unde este posibil, și de către Consulatul țării respective din București.

Dacă în statul destinatar va fi necesară prezentarea traducerii efectuate în statul emitent, actele, după aplicarea apostilei pe original, se traduc în limba țării de destinație de către un traducător autorizat, inclusiv apostila, după care semnătura traducătorului se legalizează de către un notar, iar în final pe traducerea legalizată se aplică apostila. În consecință trebuie să înțelegeți că este nevoie de aplicarea apostilei în două rânduri pe același document.

Apostila poate fi întocmită într-una din limbile oficiale ale Convenției (franceză sau engleză) sau în limba națională a statului care a marcat apostila. În practică, inscripțiile de pe apostila sunt adesea duplicate în două limbi (una dintre limbile Convenției și una națională).

Supralegalizarea documentelor

Actele destinate prezentării pe teritoriul statului care nu este parte la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, (Iordania, Canada, Kuweit, Liban, Libia, Emiratele Arabe Unite, Siria etc.) sau pe teritoriul statului, parte la Convenţie, care a formulat obiecţii împotriva aderării Republicii Moldova la aceasta, (Germania), vor urma procedura obişnuită de supralegalizare; prin supralegalizare înţelegîndu-se formalitatea prin care agenţii diplomatici sau consulari ai ţărilor pe teritoriul căreia actul urmează să fie prezentat atestă veridicitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului sau, după caz, autenticitatea sigiliului şi a ştampilei de pe acest act, aplicate pe actele oficiale întocmite pe teritoriul statului emitent.

În procedura legalizării consulare a actelor destinate prezentării în autorităţile competente ale altor state, Ministerul Justiţiei este responsabil pentru:

  1. Legalizarea autenticităţii semnăturii notarului şi a ştampilei acestuia pe actele persoanelor fizice şi juridice.
  2. Legalizarea autenticităţii semnăturii judecătorului şi a ştampilei instanţei judecătoreşti pe deciziile judiciare.